Pe vremuri, satul Giurgiulești era mărginit de o pădure deasă. De-a lungul timpului, toți copacii din pădure au fost tăiați, în afară de unul.
Au încercat să-l taie cu topoarele, au încercat să-l zmulgă din pământ cu tractoarele, dar n-au reușit. Stejarul a rămas la locul său.
I se spune „tufa lui moș Andrei”.
Nimeni nu știe cine a fost moș Andrei, nici cât de bătrân e stejarul care-i poartă numele. Oamenii cu care am vorbit s-au întrecut în a da estimări de sute de ani privind vechimea copacului. Oricum, chiar și cei mai bătrâni ne-au spus că țin minte că era mare de când erau ei mici.
Orice sătean mai în vârstă din Giurgiulești va ști să vă arate cum puteți ajunge la această gigantică minune vegetală.
Tufa lui moş Andrei. Fotografie de Victor Pictor
Legenda locului spune că cel care va încerca să taie copacul va pleca pe lumea cealaltă în cel mai scurt timp.
Mai circulă și alte vorbe în sat. Unii spun că locul de la tufa lui moș Andrei e bântuit de stafii. Alții zic că uneori, noaptea, copacul luminează ca o candelă.
Iar dacă stai sub copac și asculți puțin în tăcere, poți auzi foșnetul pădurii demult tăiate.
Încă o fotografie (tot de Victor Pictor) cu tufa lui moş Andrei
Prin proiectul nostru, urmărim să surprindem frumusețea Luncii Prutului de Jos și să v-o arătăm și vouă. Proiectul nu are scop patrimonial, nu se află sub egida niciunei entități publice sau private și este finanțat exclusiv din fondurile participanților la proiect. Pentru mai multe informații despre proiect, dați click aici.