Tradiția de Sfântul Lazăr

 

În sâmbăta dinainte de Florii, dis de dimineaţă, fete îmbrăcate în costume populare, cu basma pe cap şi floare roşie în păr, purtând coşuri cu ouă, merg din casă în casă, cântând şi jucând.

Fete dansând Lăzărelul la Câșlița-Prut. Fotografie de Roman Friptuleac

Dansul care are loc în curtea gospodarilor e unul special, fetele fluturând în mână câte o băsmăluţă frumos brodată. Este ritualul Lăzărelului practicat în unele sate din sudul Moldovei în ziua Sfântului Lazăr. E un colind în preajma Floriilor, care anticipează Paştele şi renaşterea naturii.

Aceleași fete dansând Lăzărelul la Câșlița-Prut. Fotografie de Roman Friptuleac

Grupul de fete (până în 12-13 ani) este aranjat în ordine descrescătoare, având în frunte pe cea mai mare. Pe vremuri, una din fete era îmbracată în mireasă sau în băiat, acoperită cu o şalincă neagră pe faţă. Fetele întreabă gospodarii - „Primiţi cu Lăzărelul?” și încep să cânte:

„Cine joacă Lăzărelul?

 Joacă Iana cu Stoiana,

Cu papucii plioscaindu,

Cu batista vânt făcându.

Ineluş cu chiatra verde,

Da, mi-i frică că te-oi pierde;

Că te-am mai pierdut odată

Şi te-am cătat ţara toată.

Te-am gasitu la ţigani

La ţigani între ciocane.

Dă-ne, babo, câte-un ou

Să jucam noi amandouă.”

Aceasta este doar una din versiunile cântate. O versiune culeasă în 1989 de etnologul Valeriu Chiper de la doamna Anica Schipu (născută în 1918).

Gazda Alexandra Valachi din Câșlița-Prut întâmpinând fetele care au venit cu Lăzărelul. Fotografie de Dan Guțu

Drept mulţumire pentru ceremonialul prezentat, fetele primesc daruri sub formă de ouă nevopsite (pentru că ziua de Sfântul Lazăr este cu o săptămână şi o zi înainte de Paşte), făină, dulciuri, fructe uscate, nuci sau bani.

La prânz, după ce termină de umblat prin sat, fetele se adună acasă la fata conducătoare şi îşi împart darurile.

Coș cu ouăle primite de Lăzărel. Fotografie făcută la Câșlița-Prut de Dan Guțu

Profesoara Elena Bălănel din Câşliţa-Prut ne-a povestit că tradiţia din Sâmbăta Floriilor a fost practicată la ei în sat până prin anii 1988-1989, după care au încetat să mai meargă cu Lăzărelul.

Alexandra Valachi din satul Câşliţa Prut ne-a spus că Lăzărelul s-a jucat cel puţin până în 1965, anul în care a plecat la colegiu. „Mergeam câte 2-3 fete cu băsmăluţe în mâini şi cu coş de papură. Primeam doar ouă nevopsite”, îşi aminteşte doamna Valachi.

Ouăle se primesc de regulă pe batistă. Moment surprins de Dan Guțu

Conform tradiţiei vechi, gospodinele dăruiau fetelor care veneau cu Lăzărelul doar ouă nevopsite şi făină, iar în joia mare din darurile primite se cocea pasca şi se vopseau ouă. „Prin această tradiţie se făcea un schimb comunitar între cei mai înstăriţi şi cei mai nevoiaşi, ca în final, toţi să aibă pască şi ouă roşii pe masa de Paşte. Să se bucure toţi de Învierea lui Hristos”, spune Varvara Buzilă, etnograf şi secretar ştiinţific la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, cu care ne-am întâlnit anul trecut de Florii la Câşliţa-Prut.

Doamna Alexandra Valachi din Câșlița-Prut de Sfântul Lazăr. Fotografie de Dan Guțu

Potrivit doamnei Buzilă, textul colindului are variante în română, greacă şi bulgară, iar obiceiul este sărbătorit diferit de la ţară la ţară, cunoscându-se nouă variante. Frumosul obicei este specific doar pentru anumite zone de sudul Republicii Moldova, precum şi pentru România, Macedonia, Grecia şi Bulgaria. „În zona de sud a Republicii Moldova,  Lăzărelul a fost activ până la începutul anilor 80, iar la sfârşitul anilor 80 a început să se piardă tradiţia. La începutul anilor 90 a intrat în istorie, doar colectivele artistice îl jucau pe scenă.

Obiceiul a renăscut în 1996 datorită unui grup de oameni din partea locului, care au creat un festival dedicat tradiţiilor de primăvară specifice sudului ţării. Printre iniţiatori s-au numărat Elena Bălănel din Câşliţa-Prut, Ana Golovatenco din Giurgiuleşti, preotul Constantin Pintilie din Câşliţa-Prut, primarii din Câşliţa-Prut şi Giurgiuleşti, precum şi etnologul Valeriu Chiper, originar din Câşliţa-Prut.