Ritualul coronițelor plutitoare

 

Dacă în sâmbăta dinainte de Florii se practică Lăzărelul, în duminica de Florii cei din Lunca Prutului de Jos au un alt obicei frumos numit Sălcioara sau Suratele.

Se practică în cam toate localitățile de malul Prutului, de la Giurgiulești și până dincolo de Cahul.

Potrivit tradiției, în dimineața de Florii, tinerii merg la biserică să sfințească crenguțe de salcie.

Preotul din Câșlița-Prut sfințind crengile de salcie. Toate fotografiile din acest articol au fost făcute de Dan Guțu.

Apoi, preotul împarte crengile sfințite. Cei mai în vârstă le duc acasă și pun crengile de salcie la icoană.

Copii primind crengile sfințite de salcie. Biserica din Câșlița-Prut.

Pe de altă parte, cei mai mici din crengile sfințite își fac coronițe pe care și le pun pe cap și merg pe malul Prutului.

Cu coronițele pe cap în drum spre Prut

Coronițele se aruncă pe apă pentru a vedea a cui va pluti mai departe.

Ca alternativă la aruncare, coronițele se pot pune pe o creangă mai lungă pentru a fi lăsate pe apă.

Aruncarea coronițelor

Spre a deosebi coronițele, tinerii pot să le lege și niște panglici colorate. Pe vremuri, tinerii legau de coronițe mărțișoarele pe care le purtau până în această zi.

Câțiva tineri pot să facă ritualul de Sălcioară separat de ceilalți, dacă vor să se înfrățească. Astfel, se pot organiza grupuri de până la 10-15 oameni.

Înainte de aruncrarea coronițelor tinerii rostesc „Fii fratele meu până la moarte!” sau „Fii sora mea până la moarte!”. Așa, participanții devin frați sau surori de cruce sau „surate”.

Coronița cui a ajuns mai departe?

Participantul al cărui coroniță a ajuns cel mai departe pe apă trebuie să-i cheme la masa de Paște pe ceilalți participanți cu care s-a înfrățit (adică pe celelalte surate).

Acest ritual l-am văzut pe malul Prutului și ne-a fost explicat de etnologul Valeriu Chiper originar din Câșlița-Prut.

Pe de altă parte, doamna Ana Golovatenco din Giurgiulești ne-a povestit că la ei în sat Sălcioara era practicată doar de fete. Surata era o singură fată și se alegea înainte de Florii. Când fetele (surata și celelalte participante) aruncau coronițele pe apă, se considera că fata coronița căreia plutește mai departe se va mărita prima. Deci, nu era obligatoriu ca surata să aibă și coronița care plutește cel mai departe.

Copiii sunt îmbrăcați în port popular pentru că participă la festivalul „Duminica de Florii”. Fotografia este făcută în 2015, cu ocazia ediției a 18-a a festivalului.

După acest ritual, fetele participante mergeau toate la surată acasă unde mâncau doar semințe de floarea soarelui și dulciuri. Apoi, de Paște, fetele participante la ritual veneau la surată acasă cu cozonac, ouă și colaci.

Trebuie spus că în perioada sovietică accesul pe malul Prutului era interzis, sârma ghimpată fiind întinsă în zona de frontieră.

Toată această perioadă, Sălcioara s-a făcut în găleți cu apă. Fiecare participant arunca în găleata cu apă diverse obiecte mici (nasturi sau inele). Apoi cineva scotea din găleată un obiect. Persoana cui aparținea obiectul scos devenea „surată” (băiat sau fată) cu cel ce a scos obiectul.

Această frumoasă tradiție din sud a renăscut atunci când s-a permis accesul la Prut.