Cu batista vânt făcându

 

 

„Cine joacă Lăzărelul?

Joacă Iana cu Stoiana,

Cu papucii plioscăindu,

Cu batista vânt făcându [...]”

 

Așa spune un vechi cântec din Luncă, interpretat și astăzi de Sfântul Lazăr cu ocazia ritualului numit Lăzărelul. Batistele frumos ornamentate sunt fluturate în timpul dansului de copiii care merg din poartă în poartă.

Fetiţe din Câşliţa-Prut practicând obieceiul Lăzărelului. Vă rugăm să observaţi băsmăluţele pe care au în mâini. Fotografie de Roman Friptuleac

În genere, dacă ar fi să căutăm simbolurile Luncii Prutului de Jos, băsmăluța ar fi în mod sigur printre ele.

Băsmăluța apare frecvent la sărbătorile din zonă, multe localnice purtându-le la brâu atunci când se îmbracă în port popular.

Aceste băsmăluțe scoase de sărbători de multe ori au vârste venerabile. Zeci de ani, iar în unele cazuri peste o sută de ani. Multe sunt moștenite de la mame și bunici, cu țesătura destrămată de trecerea timpului, dar totuși păstrate cu grijă.

Unele din membrele ansamblului „Vălenășițele” din Văleni au băsmăluţa prinsă la brâu. Imagine din Colibaşi de la Festivalul ,,Valea Prutului - Vatră de folclor", ediţia 2015. Fotografie de Roman Friptuleac

Pe vremuri, fiecare fată din sat avea câte o băsmăluţă. Fetele și le coseau singure, de obicei pe timp de iarnă, când afară era frig şi nu se lucra atat de mult.

Participantă la Festivalul „Duminica de Florii” (ediția 2015) purtând băsmăluța la brâu. Fotografie de Dan Guțu făcută la Giurgiulești

Băsmăluţele au pe ele ornamente. De multe ori sunt trecute numele sau doar initialele fetelor care le-au cusut. Uneori pe băsmăluţă se cosea şi numele iubitului fetei. Dar de foarte multe ori băsmăluţele erau şi fără nume sau iniţiale.

Băsmăluța nu era doar o piesă decorativă, ci și un mijloc de socializare, mai ales la horă.

Astfel, fata venea la horă cu băsmaluţa, iar în timpul dansului băsmăluța era ținută în mână. Și nu oricum, ci aşa cum arată doamna Ana Golovatenco din Giurgiuleşti în poza de mai jos.

Doamna Ana din Giurgiulești ne arată cum se ţinea băsmăluţa la horă. Fotografie de Victor Pictor

Când se prindeau tinerii în horă şi dacă îi priveai de sus (de pe un deal, de exemplu), vedeai un cerc de băsmăluţe care se rotea.

Acest dans cu băsmăluța în mână avea un rost. Dacă unui baiat îi plăcea de o fată, se prindea la horă lângă ea şi la sfârşitul dansului ii lua discret din mână băsmăluța. Iar seara i-o aducea înapoi acasă, găsind în acest fel un prilej de a mai sta de vorbă cu fata.

Doamna Ana ne povestea că băieţii care căpătau mai multe băsmăluţe si le prindeau la piept aşa că unii aveau pieptul plin cu basmalute. Şi aşa se duceau şi la horă.