Acolo unde copacii cresc din apă

 

De la Cahul și până la Slobozia-­Mare se întinde zona umedă Manta­-Beleu, după numele celor două lacuri mari situate la o distanță de 20 de km unul de celalalt.

Dar ce sunt zonele umede? Sunt teritorii saturate cu apă, fie permanent, fie sezonier. Ele nu sunt nici suprafețe de uscat, dar nici corpuri de apă. Sunt ceva intermediar. Sunt mlaștini sau bălți, suprafețe a căror saturare cu apă creează condițiile pentru un ecosistem specific, cu o vegetație extrem de bogată, având un rol important pentru păsările acvatice.

Egrete mari, egrete mici, țigănuși și un stârc cenușiu pe lacul Beleu. Toate fotografiile din acest articol au fost făcute de Roman Friptuleac.

Importanța zonelor umede a crescut de­-abia în ultimele decenii. De exemplu, prin Convenția de la Ramsar (din 1971, în vigoare din 1975), s­-a instituit protecția zonelor umede ca habitat al păsărilor acvatice.

În trecut, peste tot, nu doar la noi, se depuneau eforturi considerabile pentru a deseca suprafețele acoperite de mlaștini și bălți pentru a le transforma în terenuri agricole, fără a se pune problema că aceste activități ar putea duce la distrugerea ecosistemului.

În preajma lacului Beleu

Astfel, mai multe surse din literatura de specialitate indică faptul ca în prima jumătate a secolului XX, în zona Prutului de Jos a existat un ecosistem acvatic întins, alcătuit din bălti, mlaștini și lacuri de o parte și de cealalta a Prutului.

Prin activitățile de secare a luncilor inundabile din sectorul inferior al râului Prut (anii 1950 - 19­70) au fost degradate 33 000 de hectare de zone umede, care îndeplineau rol de rezervor de biodiveristate. Mari suprafețe au fost desecate în anii 1970­ - 1980 în scopuri agricole. Astfel, suprafețele de apă au rămas doar cu cele două lacuri și iazurile adiacente.

Un fenomen interesant care se întâmplă în zona umedă Manta-­Beleu este că uneori, nivelul apelor din cele două lacuri crește foarte mult și suprafata lor se extinde, acoperind terenurile și suprafețele împădurite din jur. În acest fel, se creeaza acea imagine ciudată a copacilor care par sa crească din apă.

Copac în apă lângă lacul Beleu

Dar se revarsă  nu doar apele celor două lacuri, ci și apele Prutului. Când plouă mult și cantitatea de apă crește, Prutul se revarsă unde apucă. Uneori îl mai ajută și Dunărea, întrucât este dislocată o cantitate imensă din apă din acest fluviu care urcă spre nord, în Prut, și așa se face că râul Prut iese din albie și inundă totul în sectorul său inferior (fenomen cunoscut sub numele de remuu). E logic că râul se varsă mai întâi în lacurile mari, care la rândul lor dau pe dinafară, dar pătrunde apă din abundență în toate canalele, gârlele, mlaștinile, ba chiar se formează ad-hoc ochiuri de baltă temporare.

Și dacă tot am pomenit de Convenția de la Ramsar, trebuie spus ca zona umedă Beleu­Manta este protejată prin această Convenție începând cu anul 2000. Ca să fim riguroși, această zona umedă protejată de Convenție se întinde de la limita nordică a bălților lacului Manta și până la limita sudică a lacului Beleu. În același an, zona umedă ­Manta-Beleu a fost recunoscută ca Arie de Importanță Aviafaunistică de BirdLife International.

Copaci în apă lângă lacul Beleu

Și totuși, de ce aceste zone umede sunt atât de importante?

Între altele, zonele umede reprezintă un habitat extraordinar pentru o mulțime de specii de pești, păsări, reptile, amfibieni și mamifere. Păsările, de exemplu, vin în număr mare în zona Manta-Beleu pentru că aici găsesc hrană și condiții prielnice de viețuire. Așadar, cu cât mai mult scad suprafețele de zone umede, cu atât mai puține păsări vor veni.

Apoi, zonele umede opresc inundațiile. Sună ciudat, nu? Am vorbit mai sus de fenomenul copacilor în apă și iată că acum spunem că zonele umede opresc inundațiile. Și totuși, zonele umede tocmai asta sunt: o suprafață care face ca surplusul de apă din râuri și lacuri să nu treacă mai departe, spre gospodăriile oamenilor. Zonele umede sunt ca un burete care absoarbe surplusul de apă care vine de la revărsările de râuri și lacuri, dar și din ploile mari. Mai mult, vegetația din zonele umede face să încetinească viteza apei revărsate. Și dacă tot am spus că zonele umede sunt ca un burete, să mai spunem și că atunci când nu plouă multă vreme, acestea eliberează apa în afară.

Încă un copac în apă lângă lacul Beleu

În plus, zonele umede purifică apele, blocând în adâncime sedimentele, metalele grele, chimicatele și alți poluanți. Acest rol este în mod special important, în cazul în care zona umedă comunică cu pânza freatică sau apele de suprafață, de unde oamenii pot să ia apă pentru consum.