Zburătoarele din zona Manta-Beleu

 

Diversitatea speciilor de păsări consemnate în sectorul inferior al râului Prut oferă posibilitatea unei analize a prezenței lor în funcție de anotimp.

Amplasarea geografică, varietatea resurselor de hrană, modificarea condiţiilor ecologice, influenţate la rândul lor de evoluţia condiţiilor meteorologice în funcţie de sezon, determină modificări calitative şi cantitative la nivelul populaţiilor de păsări. Adaptările naturale specifice acestui grup de vieţuitoare, corelate cu gradul mare de mobilitate, influenţează prezenţa anumitor păsări în anumite perioade ale anului, fapt ce a dus la creionarea unor categorii importante: sedentare (care stau la noi pe toată durata anului), parţial-migratoare (pot să migreze sau să rămână), oaspeţi de iarnă (vin iarna la noi coborând de la latitudini nordice) și de pasaj (se întâlnesc doar în migrațiile de primăvară și toamnă) și oaspeţi de vară (prezenți de obicei în sezonul cald pentru a cuibări).

Barză albă pe o casă din Văleni. Fotografie de Victor Pictor

În Republica Moldova, păsările care au statut de specii sedentare și care se găsesc pe teritoriul zonei „Manta – Beleu” sunt: uliul porumbar (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), vânturelul roșu (Falco tinnunculus). Dintre păsările acvatice, se remarcă lișița (Fulica atra), pescărușul râzător (Chroicocephalus ridibundus) și pescărușul pontiv (Larus cachinnans/michachellis).

Grupul speciilor migratoare parțial se referă la cele care lipsesc în anumite perioade ale anului sau al căror număr suferă modificări pe timpul iernii (rămân mai puține pentru că restul se deplasează mai la sud). Dintre acestea, la Manta – Beleu se evidențiază lebăda de vară (Cygnus olor), observată în toate lunile anului, însă numărul indivizilor a fost semnificativ mai mic în timpul lunilor de iarnă. Spre deosebire de aceasta, rața mare (Anas platyrhynchos) și gâsca de vară (Anser anser) se întâlnesc aici în majoritatea anului, cu mențiunea că numărul rațelor mari crește foarte mult pe timpul iernii, putând fi observate stoluri de aproape 8000 de păsări. În sezonul cald se observă o dispersie a acestor păsări, grupurile devenind mai mici și mai numeroase, întâlnindu-se frecvent și exemplare solitare. Acesta este și cazul gâștei de vară, al cărei efectiv populațional crește în perioada sezonului rece, formând stoluri de 1500 indivizi.

O altă specie migratoare parțial este și șorecarul comun (Buteo buteo), observat cu o frecvență mai mare în timpul lunilor de iarnă și în migrație. Dintre păsărelele obișnuite în zonele umede, pițigoiul pungar (Remiz pendulinus) și presura de stuf (Emberiza schoeniclus) sunt de asemenea migratoare parțial, cu mențiunea că ultima a fost observată în zonă în toate lunile anului și nu au fost înregistrate modificări în numărul de indivizi. De asemenea, pițigoiul de stuf (Panurus biarmicus), deși considerată sedentară în unele surse din literatură și migratoare parțial în alte surse, a avut în aria Manta – Beleu un comportament de migrator parțial și nu a fost observat în sezonul rece (octombrie – martie).

Egrete mari (păsările albe mari), egrete mici (păsările albe mici), țigănuși (negri roșcați), și un stârc cenușiu (al doilea din dreapta, cu gâtul înstins), pe lacul Beleu. Fotografie de Roman Friptuleac

Dintre oaspeții de iarnă, la Manta – Beleu, se întâlnește lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), rața sulițar (Anas acuta), rața mică (Anas crecca), rața moțată (Aythya fuligula), ferăstrașul mare (Mergus merganser), gârlița mare (Anser albifrons), gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis), observată destul de rar; chira mică (Sterna albifrons), observată o singură dată în timpul studiului. Dintre păsările răpitoare, doar șoimul de iarnă (Falco columbarius) este oaspete de iarnă în perimetrul întregii arii.

Speciile de pasaj care au fost observate pe parcursul studiului la lacurile Manta și Beleu sunt: rața sunătoare (Bucephala clangula), rața fluierătoare (Anas penelope), rața mică (Anas crecca), rața cârâitoare (Anas querquedula), ploierul auriu (Pluvialis apricaria), prundărașul gulerat mic (Charadrius dubius), bătăușul (Philomachus pugnax), sitarul (Limosa limosa), fugaciul de țărm (Calidris alpina), fugaciul pitic (Calidris minuta), becațina comună (Gallinago gallinago), culicul mare (Numenius arquata), fluierarul negru (Tringa erythropus), fluierarul de mlaștină (Tringa glareola), fluierarul de zăvoi (Tringa ochropus), fluierarul cu picioare roșii (Tringa totanus), ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta), piciorongul (Himantopus himantopus), pescărușul mic (Larus minutus), privighetoarea de baltă (Acrocephalus melanopogon).

Barză albă. Fotografie făcută de Victor Pictor la Văleni

Grupul oaspeţilor de vară se referă la păsările care apar în ţară în perioada verii, și este foarte bine reprezentat în zona Manta – Beleu. Aici vin să cuibărească corcodelul mare (Podiceps cristatus), corcodelul mic (Tachybaptus ruficollis), cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), cormoranul mic (Microcarbo pygmeus), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), lopătarul (Platalea leucorodia), țigănușul (Plegadis falcinellus), Ciconia ciconia (barză albă), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul de noapte (Nycticorax  nycticorax), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloides), egreta mare (Ardea alba), egreta mică (Egretta garzetta), rața roșie (Aythya nyroca), rața cu cap castaniu (Aythya ferina), călifarul alb (Tadorna tadorna), călifarul roșu (Tadorna ferruginea), găinușa de baltă (Gallinula chloropus), nagâțul (Vanellus vanellus), chirighița cu obraz alb (Chlydonias hybrida), lăcarul de stuf (Acrocephalus schoenobaenus), lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), frunzăriță galbenă (Hippolais icterina).

Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) și ruda sa mai rară, pelicanul creț (Pelecanus crispus), sunt niște oaspeți de vară frecvent întâlniți și la Manta, și la Beleu. Deși ei nu cuibăresc în această zonă, ci în Delta Dunării, vin deseori să se hrănească cu peștii din aceste lacuri. Există printre ei tineri care nu cuibăresc deloc, așa numiții „vagabonzi”, care staționează pe lacuri cât e vara de lungă, eventual deplasându-se în grup către alte lacuri din țară (Taracia, Congaz, Sărata-Nouă) sau zburând pe distanța Beleu - Delta Dunării.

Țigănuși negri, egrete mari albe, egrete mici albe și un stârc cenușiu pe lacul Beleu. Fotografie de Roman Friptuleac

În această zonă, a Prutului Inferior, ponderea cea mai mare printre neamul păsărilor o are grupul oaspeților de vară. Acest lucru confirmă rolul acestei arii de cuibărire pentru multe specii. Păsările migratoare, deși reprezentate de un procentaj mai mic, demonstrează că în aceste locuri există condițiile de hrană și adăpost potrivite în perioada marilor deplasări migraționale. Chiar și oaspeții de iarnă atestă că lacurile sunt numai bune de staționat în condițiile climatice ale iernii (doar dacă lacurile nu îngheață complet). Prezența speciilor sedentare în această arie vorbește despre puținele specii care au reușit să se adapteze la condițiile fluctuante din această zonă, mai ales în timpul iernii atunci când temperaturile coboară foarte mult și bazinele acvatice îngheață uneori complet.

Așadar, vedem cum sectorul Prutului de Jos reprezintă o casă primitoare cu toate păsările care ne vizitează țara. Aici majoritatea speciilor își găsesc câte un colț de trai, și multe vin an de an să scoată pui când cornul abundenței se revarsă în această extremitate sudică a Republicii Moldova. Frumusețea și diversitatea acestor vietăți fascinează, an după an, atât pe ornitologii îndrăgostiți de păsări, cât și pe iubitorii de natură care adoră acest muzeu sub aer liber.