Manta și Beleu

 

Lacul Manta

Lacul Manta, de lângă satul Manta, este amplasat în partea de sud­-vest a Republicii Moldova, între satele Crihana Veche și Vadul lui Isac din raionul Cahul, pe traseul național Chișinău­-Giurgiulești, unde se află punctul de vărsare al râului Prut în Dunăre. Manta se află pe partea inferioară a luncii râului Prut, pe frontiera de stat dintre Republica Moldova și România.

Lacul „Manta” este unul dintre cele mai mari lacuri naturale din Republica Moldova, cu o suprafață de 21 kilometri pătrați, care s­a format în urma contopirii unor lacuri naturale vechi: Dracele, Bădelnic, Fontana, Vulpea, Hidraru și Lișița. De fapt, acest lac reprezintă un amestec de iazuri, canale și gârle, în parte naturale, în parte amenajate artificial în scopuri piscicole. Pe lacul Manta pot fi întâlnite lebăda de vară, barza albă, pelicanul, egreta, cocostârcul, pescărușul, broaște țestoase, mistreți, căprioare, nufărul alb, nufărul galben și alte plante de apă și viețuitoare acvatice.

Pe un canal al lacului Manta. Fotografie de Roman Friptuleac

 

Rezervația naturală „Prutul de Jos”

Rezervația „Prutul de Jos” este o regiune naturală din sudul Republicii Moldova, formată din lacul Beleu și luncile inundabile ale râului Prut. Zona „Prutul de Jos” este un meleag al păsărilor, florilor și plantelor unic în Moldova. Rezervația a fost creată în anul 1991 cu scopul de a ocroti flora și fauna din lacul Beleu și din luncile cu vegetație inundate de apele râului Prut. Suprafața acesteia este de 1.775 hectare. Câmpia are o structură argilo­nisipoasă, iar pe alocuri doar argiloasă. Solurile sunt formate din bolovani nisipoși, argiloși, mâl și pietriș aduse de apele curgătoare ale Prutului. Solul este bogat în săruri de Natriu, Cupru, Zinc, ape minerale, săruri solubile etc, având o fertilitate scăzută. În regiune predomină cernoziomul carbonatic, format în condiții de stepă.

Clima

Climatul caracteristic luncii Prutului inferior este temperat­continental. Zona umedă Manta­Beleu se află într­o regiune cu ariditate crescută, secetă și rar cu umiditate ridicată. Regiunea este cea mai caldă și aridă din Moldova. Iernile sunt scurte și blânde, iar verile sunt lungi, călduroase și aride.

Temperatura medie a aerului este de +9 °C, dar prezintă variații foarte mari de la un anotimp la altul. Iarna, valorile minime ating ­28 °C, iar vara temperatura maximă ajunge și la 44 C.

Înghețurile de iarnă continuă până la finele lunii februarie, uneori și la începutul lunii martie, iar primele înghețuri de toamnă apar în decada a treia a lunii noiembrie.

Barcă pe apele lacului Beleu. Fotografie de Victor Pictor

 

Flora și vegetația

Diversatea floristică e foarte mare în zonă așa încât vom enumera aici doar cele mai frecvente/importante specii. Astfel, vegetația și flora ecosistemului este reprezentat de desișurile de stuf, trestii, sălcișuri și asociații de diverse plante acvatice: mătasea-broaștei (Elodeea canadensis), lintiță (Lemna gibba), lintiță de apă (Lemna minor),  peștișoara (Salvinia natans), iarba broaștelor (Hydrocharis morsus­rane), broscăriță creață (Potamogeton crispus), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia). Vegetația mirifică este înrădăcinată și de speciile de nuferi albi și galbeni. Pe lacurile Manta și Beleu există cele mai multe specii de plutică (Nymphoidees peltata) și nuferi (Nymphaea alba).

Printre speciile subdominante sunt moțul (Potamogeton perfoliatus),  cosorul (Ceratophyllum demersum), cornaciul (Trapa natans), pipirig (Juncus gerardi), crin de baltă (Butomus umbellatus), buzduganul (Sparganium erectum), mana de apă (Glyceria maxima), gălbenea (Rorippa amphibia), Scirpus lacustris, rogoz de mal (Carex riparia). Printre acestea mai apar specii de papură (Typha angustifolia și T. latifolia), care formează perdele impresionante, întinse pe mari suprafețe, compacte și greu de pătruns. În cazul evaporărilor excesive ale lacurilor, se eliberează noi suprafețe și are loc popularea lor cu specii amfibiene: piper de baltă (Polygonum hydropiper), veronică (Veronica anagalis­aquatica), pipirig de baltă (Eleocharis palustris), albumială (Gnaphalium uliginosum).  În depresiunile cu multă umezeală, sunt permanent specii de stuf (Phragmites australis), coada-calului (Equisetum arvense), pir târâtor (Elytrigia repens), iarba câmpului (Agrostis stolonifera), iarbă de sărătură (Puccinella distans), firuță de baltă (Poa palustris), cinci degete (Potentilla reptans), dentiță (Bidens tripartita).

Nuferi pe lacul Beleu. Fotografie de Victor Pictor

Printre speciile rare de floră remarcabilă sunt rușcuța de primăvară (Adonis vernalis), Bulbocodium versicolor, viță de pădure (Vitis sylvestris), Colchicum ancyrense, cârcel (Ephedra distachya), frasin pufos (Fraxinus pallisae), Helichrysum arenarium, Ornithogalum oreoides, ferigă de baltă (Thelipteris palustris).

Fauna

Diversitatea animală cuprinde o paletă largă de specii adaptate la diferite condiții de viață. Cele două lacuri se aseamănă foarte mult în ceea ce privește fauna și insectele (se cunosc circa 150 specii de insecte). Fauna de nevertebrate, în cele două lacuri, este reprezentată de specii de moluşte: scoica-zebră (Dreissena polymorpha), melcul de pietriș (Lithoglyphus naticoides); crustacee superioare:  Limnomysis benedeni, Paramysis lacustris, Pontogammarus robustoides, Dikerogammarus haemobaphes; larve de chironomide: țântăraș (Chironomus plumosus), Procladius ferrugineus, Cladotanytarsus mancus, Cryptochironomus defectus, Cryptochironomus conjugens, Micropsectra praecox, Cricotopus silvestris, Polypedilum nubeculosum.

În unele locuri izolate din cursul inferior al râului Prut se pot observa scoica de râu (Unio crassus), racul de râu (Astacus astacus) și melcul de livadă (Helix pomatia).

Pești

În urma cercetărilor efectuate de către frații Dumitru și Denis Bulat (Institutul de Zoologie aș AȘM) s­a stabilit o componență de circa 41 de specii de pești în acest ecosistem acvatic: cegă (Acipenser ruthenus), rizeafcă (Alosa tanaica), știucă (Esox lucius), crap (Cyprinus carpio), caras (Carassius gibelio), mreană (Barbus barbus), scobar (Chondrostoma nasus), porcușor de șes (Romanogobio vladykovi), porcușor de nisip (Romanogobio kesslerii), murgoi bălțat (Pseudorasbora parva), plătică (Abramis brama), corsac cu bot turtit (Ballerus sapa), batcă (Blicca bjoerkna), morunaș (Vimba vimba), babușcă (Rutilus rutilus), boarță (Rhodeus amarus), avat (Aspius aspius), sabiță (Pelecus cultratus), clean (Squalius cephalus), văduviță (Leuciscus idus), roșioară (Scardinius erythrophthalmus), sânger (Hypophthalmichthys molitrix), novac (Hypophthalmichthys nobilis), cosaș (Ctenopharyngodon idella), plevușcă (Leucaspius delineatus), obleț (Alburnus alburnus), zvârlugă (Cobitis taenia), zvârluga de Dunăre (Cobitis elongatoides), țipar (Misgurnus fossilis), somn (Silurus glanis), mihalț (Lota lota), osar (Pungitius platygaster), biban european (Perca fluviatilis), șalău (Sander lucioperca), ghiborț (Gymnocephalus cernuus), guvid de baltă (Neogobius kessleri), mocănaș (Neogobius gymnotrachelus), moacă de brădiș (Proterorhinus semilunaris), zimbraș (Neogobius fluviatilis), bibanul soare (Lepomis gibbosus).

Speciile enumerate se regăsesc, atât în sectorul inferior al râului Prut, cât și în lacurile Beleu (40 specii) și Manta (34 specii).

Vegetație pe lacul Beleu. Fotografie de Roman Friptuleac

 

Alte animale

Amfibienii se întâlnesc frecvent în preajma lacurilor, canalelor și bălților: broasca mare de lac (Rana ridibunda), broasca brună de câmp (Pelobates fuscus, inclusă în Cartea Roșie a Moldovei), tritonul comun (Triturus vulgaris) și tritonul cu creastă (Triturus cristatus), brotăcelul (Hyla arborea), izvorașul cu abdomen roșu (Bombina bombina).

 Reptilele sunt întâlnite în lacurile Manta, Beleu, alte lacuri de lângă Prut, dar și în sectoarele de uscat din lunca Prutului: broasca țestoasă de baltă (Emys orbicularis), șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis), șarpele de casă (Natrix natrix), șarpele de apă (Natrix tessellata), dar și șarpele cu abdomen galben (Coluber caspius, inclus în Cartea Roșie a Moldovei).

Pe teritoriul rezervației Prutul de Jos trăiesc specii de mamifere precum șacalul (Canius aureus), vulpea (Vulpes vulpes), câinele­enot (Nyctereutes procynoides), vidra (Lutra lutra), nurca europeană (Mustela lutrola), hermelina (Mustela erminea), nevăstuica (Mustela nivallis), jderul de pădure (Martes martes), bursucul (Meles meles), pisica sălbatică (Felis sylvestris), mistrețul (Sus scrofa) și căpriorul (Capreolus capreolus).

Să nu uităm de micile mamifere ascunse prin toate crăpăturile și cotloanele rezervației: ariciul comun (Erinaceus europeaus), cârtița (Talpa europaea), chițcanul mic (Sorex araneus), iepurele de câmp (Lepus europaeus), șoarecele de casă (Mus musculus), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), șobolanul de câmp (Apodemus agrarius), bizamul (Ondathra zibenthica), pipistrelul pitic (Pipistrellus pipistellus), popândăul pătat (Spermohillus citellus).